Sub sălcii tăiate unde copiii bruni se joacă
Și frunzele se izgonesc, s-aud trompete. Fior de mortuar.
Steaguri stacojii se prăvălesc din doliul de arțar
lângă secară călăreți pe câmp, mori goale, se dezbracă.
Sau ciobanii cântă noaptea și cerbii pășesc în agonie
În al lor cerc de foc, tristețea codrului morbid
dansând se ridică de pe-un negru zid;
Steaguri stacojii, râset, trompete, nebunie.
Sensul versurilor
Poemul evocă un sentiment de melancolie și moarte, folosind imagini puternice ale naturii și simboluri războinice. Se conturează o atmosferă apăsătoare, unde elemente precum trompetele și steagurile stacojii sugerează atât război, cât și o formă de nebunie sau disperare.