Georg Trakl – Tot Mai Întunecat
Vântul ce vârfuri de purpură mișcă ușorE-al Domnului suflu venind și plecând ne-ncetat.În fața pădurii stă, negru, un sat;Trei umbre-s întinse pe-ogor.Pentru sărmani amurgește tăcutȘi cu zgârcenie valea, mai josVrând ziua s-o-ncheie, ceva seriosTrimite-n grădină și-n sală-un salut.Un sunet de orgă obscur și molcom,Maria tronează-n albastru veșmântȘi-n brațe își leagănă Pruncul cel sfânt,Senină și lungă … Citește mai mult