Georg Trakl – Tot Mai Întunecat

Vântul ce vârfuri de purpură mișcă ușorE-al Domnului suflu venind și plecând ne-ncetat.În fața pădurii stă, negru, un sat;Trei umbre-s întinse pe-ogor.Pentru sărmani amurgește tăcutȘi cu zgârcenie valea, mai josVrând ziua s-o-ncheie, ceva seriosTrimite-n grădină și-n sală-un salut.Un sunet de orgă obscur și molcom,Maria tronează-n albastru veșmântȘi-n brațe își leagănă Pruncul cel sfânt,Senină și lungă … Citește mai mult

Georg Trakl – Trompete

Sub sălcii tăiate unde copiii bruni se joacăȘi frunzele se izgonesc, s-aud trompete. Fior de mortuar.Steaguri stacojii se prăvălesc din doliul de arțarlângă secară călăreți pe câmp, mori goale, se dezbracă.Sau ciobanii cântă noaptea și cerbii pășesc în agonieÎn al lor cerc de foc, tristețea codrului morbiddansând se ridică de pe-un negru zid;Steaguri stacojii, râset, … Citește mai mult