salcii

Salvatore Quasimodo – De Frunza Salciilor

de

Răsună puternic chemareaPescarii ridică năvoadele viiÎn apusul în careGlasul meu e pierdut peste mareDar tu nu auziPoate chem morții.Pastor al aerului?Ce vrei tuÎn lumina care se prăbușeșteTrezind ecouriErupe suflarea vântului închisSau poate de sub pământSub picioarele măslinii aleCopiilorUnde cochilii se rostogolescCei din câmpia apelor viiPoate că îl sunăAlbite de pielea lăsată de șerpi.Aspru, deasupra șanțurilorVechiului … Citește mai mult

Cosmin 13 – Salcie

de

Culeg roadele, apoi se stricăVreau să văd o forță învinsăTimpul meu e de risipăDacă te simți ca noi, eștiCu Salcii, cu Salcii, cu Salcii, cu SalciiCu Salcii, cu Salcii, cu Salcii, cu Salcii (2x).Eu cu Kvaxa peste zece ani poate vom fi la felȘi chiar vom fi la fel, așa cum ne auziDar nu-s bucuros, … Citește mai mult

Georg Trakl – Trompete

de

Sub sălcii tăiate unde copiii bruni se joacăȘi frunzele se izgonesc, s-aud trompete. Fior de mortuar.Steaguri stacojii se prăvălesc din doliul de arțarlângă secară călăreți pe câmp, mori goale, se dezbracă.Sau ciobanii cântă noaptea și cerbii pășesc în agonieÎn al lor cerc de foc, tristețea codrului morbiddansând se ridică de pe-un negru zid;Steaguri stacojii, râset, … Citește mai mult

Taras Șevcenko – Visam Cum Sălcii Se Plecară

de

Visam cum sălcii se plecarăPeste al apelor obraz.Era pe-aproape o căscioarăCu flori tăcute în privaz.Bunicul murmura în barbă.Îi adormea în brațe-un țânc.Și vântul mirosea a iarbăȘi răsărea o stea-n adânc.Și mama cobora duioasăCu zâmbet bun, cu țâța dulce,Și pruncul și-l lua acasăPe perne proaspete să-l culce.Oftând se închina moșneagul,Prin sălcii soarele-apunea.Și-ncet târând cu el toiagulSpre … Citește mai mult

Adrian Maniu – 26 August

de

Plutesc sângerate..frunze, ca inimi, mâini și săgeți..Adâncurile bolborosesc tulburate,luntrea-și vâră botul, sprijinit pe lopeți.Trestiile molaticefluieră..De la o vreme,soarele, în răsărit,se teme..Deodată, stolul gâștelor sălbatice,unghi greu, fâlfâire pribeagă, înnegrind,peste toamnă, molatica brumă..Sfâșie aerul, zbor, măcăitul sugrumă.Fulgerul puștii coboară fulgi suri-albaștri pe grind.Închisă, firea se face tăcută,apa mai tristă, cerul mai luminat;despletite-n avânt tremurat,două sălcii se sărută.

Alexandru Macedonski – Bucolica Undă

de

Bucolica undă adoarme în tihna de salcii pletoaseIci-colo trăsnite cu aur de-a soarelui apoteoză,Când, fragezi păstori, în penumbră, albesc ca idile frumoase,Şi goi izbucnesc dintre salcii – eglogă lactee şi roză.Bucolica undă-i primeşte molatică şi-nfiorată,Sub blonzii cu plastice forme se simte schimbată-n femeie,Prelinsă pe nudele corpuri ea tremură, şi purpuratăO scutură cinic dar dulce mişcări … Citește mai mult