Amurg de brumar; jalnic răsună strigătele adânci ale păstorilor
Prin satul înserat; foc țâșnește din covălie.
Năprasnic se ridică un cal negru; buclele de zambilă ale fecioarei
Dau să prindă jăratecul nărilor sale de purpur.
Încet îngheață la margini de codru țipătul ciutei,
Și galbenele flori ale toamnei
Se-apleacă fără grai peste fața albastră a iazului.
În flacăra roșie s-a mistuit un copac, se nalță în zbor tremurat, cu fețe întunecate, liliecii.
Sensul versurilor
Piesa descrie un peisaj autumnal rural, plin de melancolie și imagini puternice. Este o contemplare a naturii în declin și a vieții simple de la sat.