Deasupra eleșteului alb
Păsările sălbatice au plecat.
Seara, dinspre stelele noastre bate un vânt de gheață.
Deasupra mormintelor noastre
Se înclină fruntea fărâmată a nopții.
Sub stejari ne legănăm într-o luntre de argint.
Întotdeauna răsună albele ziduri ale orașului.
Sub bolți de spini
O, frate, oarbe arătătoare, ne cățărăm spre miezul nopții.
Sensul versurilor
Piesa explorează teme ale morții și pierderii într-un cadru natural sumbru. Versurile evocă un sentiment de melancolie și nostalgie, sugerând o călătorie spre miezul nopții, poate simbolizând sfârșitul.