O, fagii desfrunziți și zăpada negricioasă.
Din miazănoapte adie lin vântul. Aici, pe poteca ruginie
Cu luni în urmă ceva întunecos a trecut.
Singur în toamnă. Întruna cad fulgii
Pe crengile goale
În stuful uscat; verde cristal cântă în iaz.
Pustie coliba de paie; copilăroși
Sunt mestecenii adiind în vântul de noapte.
O, drumul ce-ngheață alene în beznă.
Și sălășluirea în trandafiria zăpadă.
Sensul versurilor
Piesa descrie un peisaj autumnal dezolant, accentuând sentimente de singurătate și melancolie. Natura este personificată, iar cadrul general sugerează o trecere a timpului și o pierdere.