Versuri corectate și adnotate
Fagule cu frunză deasăȘi cu umbra răcoroasă,Tu ești fala codrilorȘi umbra dănacilor,Frunza ta-mi leagănă dorulȘi-mi alintă puișorul.Te-aș scoate din codrul tăuȘi te-aș duce-n satul meuSă vie și neicuțaSă stea la umbrița ta,Cu frunza să-l ocrotești,De ploaie să mi-l ferești.De soare și de lumină,De ploaie și de furtună,Frunza ta lată, frumoasăSă ne ție loc de casăȘi … Citește mai mult
Iese-n codrii firul ierbii,Urcă neica-n drum cu cerbii,Urcă neica-n poienițăCu turma de mioriță.Crește-n codrii frunza, crește,Neica din caval doineșteCântecelul doruluiLa umbrița fagului.Iese-n codrii firul ierbii,Urcă neica-n pas cu cerbii,Cu cerbii și căprioareȘi cu turma de mioare.Urcă neica și doinește,La mândruța lui gândește,Cântă doine din cavalSă-l audă de pe deal.Refren:Tare mi-s dragiCodrii de fagi,Plaiul în zori,Câmpul … Citește mai mult
O, fagii desfrunziți și zăpada negricioasă.Din miazănoapte adie lin vântul. Aici, pe poteca ruginieCu luni în urmă ceva întunecos a trecut.Singur în toamnă. Întruna cad fulgiiPe crengile goaleÎn stuful uscat; verde cristal cântă în iaz.Pustie coliba de paie; copilăroșiSunt mestecenii adiind în vântul de noapte.O, drumul ce-ngheață alene în beznă.Și sălășluirea în trandafiria zăpadă.
Într-o geană de zăvoi,stau încolăciți cei doi,fagul și cu iedera,falnic el, gingașă ea.Creanga strânge din cârcel,fremătând și ea, și el,ca în vremea când erauea fecioară, el flăcău.Fiecare dintr-un satvrăjmășit pe celălalt.Azi nu se mai știe binecând anume, cum și cinea-ncercat să îi despartăpe cei doi uniți de soartă.Doar că dragostea de sângedorul nu poate înfrânge,care … Citește mai mult
Rău mă dor ochii, mă dorDe lumina stelelor x2Și mă duc, și mă tot ducPan’ la mândra-n deal la nucȘi mă duc și mă coborPan’ la mândra la izvor. Rău mă dor picioareleDe umblat cărările x2Și mă duc, și mă tot ducPan’ la mândra-n deal la nucȘi mă duc și mă coborPan’ la mândra la … Citește mai mult
Venitu-mi-o carte asearăCă badea zace să moară,Nu știu, Doamne, cum aș faceSă văd pe badea cum zace.Crapă, Doamne, dealurileSă duc badii leacurile,Din trei meri trei crengureleSă le pun în trei ulcele.Și trei crengi dintr-un alun,Noaptea la stele să pun,Dimineața pe răcoare,Să pun pe badea-n picioarele.Cât îi lumea nu te-ncredeLa fecior și la fag verde,Fagu-și schimbă … Citește mai mult
La margine de codru stătea, așa de-o parte,Ca unul care frunza și umbra nu-și împarteCu alții. Singuratic se bucura de cer.Și turma care suie la munte în Prier.Și turma ce coboară când negura e joasă,Le adună în roată coroana maiestuoasă.Din când în când un vultur venit de pe ParângI se oprea pe ramuri. Furtunile, ce … Citește mai mult