Pietre roase dogorind.
Cresc nori galbeni de tămâie.
Zboară-albine zumzăind,
Pe grilaje flori adie.
Un convoi se mișcă blând
lângă ziduri calme-n soare,
Ca părerea dispărând –
Pier cântări de-nmormântare.
În verziș asculți apoi,
Tufele-s mai luminoase;
Trec țânțari roi după roi
Peste pietre vechi și roase.
Sensul versurilor
Piesa descrie o vizită la un cimitir, surprinzând atmosfera liniștită și contemplativă. Imaginile naturii și ale ritualurilor funerare se împletesc, sugerând efemeritatea vieții și amintirea celor dispăruți.