Chip de animal în verde brun
Mă-nbujorează, tufa arde.
Și cântă-un vechi izvor departe
Copilăros. Ascult acum.
De mine-și râde-un stol de ciori
Și-n jur mesteceni pier în ceață.
C-un foc de bălării în față,
Văd cum imagini prind culori.
Pe fond de aur basm etern
De dragoste. Peste colină
Tac nori. Mari fructe de lumină
Din fantomatic iaz fac semn.
Sensul versurilor
Piesa evocă o stare contemplativă, amintind de un peisaj natural bogat în simboluri și emoții. Este o incursiune într-o lume a amintirilor și a visării, unde elementele naturii se împletesc cu sentimente profunde.