Am cercetat al lumii orând
și-o fac mai departe, cu zel.
Pe unii, „Evrika!” strigând
i-aud, știu fel de fel.
Cunosc și ursul după blană,
am multă răbdare.
să-mi pună, nimeni n-ar putea
o barbă așa de mare.
Eu apă la izvor nu car,
nici flori pe câmp în mai,
la castraveți n-am grădinar
și nici un măr în rai.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra explorării lumii și a cunoașterii, subliniind independența și refuzul de a urma căi convenționale. Vorbitorul se distanțează de activități banale și își afirmă unicitatea.