Am ajuns în toamna acestei zile.
Ar trebui să plouă și inimile să doarmă,
calendarul ar trebui să-și fluture disperat și ridicol
cele câteva file
și, în orice caz, liniștea să amenințe ca o armă.
Ar trebui să înalț către o himerică iubită
aceleași patetice, moi și dulci lamentări,
moartea ar trebui să-mi fie o mare ispită
și să-mi fac din toate nimicurile întrebări.
Ar trebui poate să ghicesc în noapte
chemările unui „dincolo” nebănuit
și să plâng chinuit de înălțimea pereților
sau de nu știu ce vis neisprăvit..
Din toate astea nu se-ntâmplă nimic –
sunt atâtea lucruri din care poți să faci o poezie!..
Fapt e că cerul este tot albastru
și stelele mai mult decât o mie..
Sensul versurilor
Piesa exprimă o stare de reflecție melancolică asupra vieții și a așteptărilor nerealizate. Vorbitorul se așteaptă la tristețe și disperare, dar constată că realitatea este diferită, existând încă frumusețe și speranță în lume.