Geo Dumitrescu – Portret

Acum pictez un tablou mare –vreau să-mi fac un autoportret.Aici o să desenez inima – o gămălie de chibrit,aici, creierul – un aparat sacru şi concret.Undeva vor fi neapărat nasul, gura,n-are nici un sens să omit ochii – două semne de întrebare,aici în colţ o să-mi pictez gândurile –o claie informă de rufe murdare.Pieptul – … Citește mai mult

Geo Dumitrescu – Iubire

Cineva hotărâse demultcă oamenii au voie să moară..Moarte frumoasă, nemuritoare, moarte bună,moarte obscură, moartea grea, plinăde înțelesuri și întoarceri..El muri tânăr. Încă tânăr. Era îndrăgostit.Trupul i-a fost găsit împăcat, fierbinte,adormit pe un mare zâmbet.Asupra lui s-au găsitmai multe bilete de tramvaide pe traseul 8 orizontal,o scrisoare nescrisă, din cares-a putut afla totul,un certificat de stare … Citește mai mult

Geo Dumitrescu – Despre Certitudini (I)

Lui Miron Radu Paraschivescu.De mic copil, înainte de a face ceva mai bun,înainte de a învăța să merg pe picioare,cred că am început prin a căuta certitudini, certitudini..Obiceiul ăsta mi-a rămas și acum când m-am făcut băiat mare.Doamne, ce bine e să ai certitudini!Sunt lucruri care-ți vin mai frumos decât hainele noi,decât propria-ți piele,sunt mai … Citește mai mult

Geo Dumitrescu – Dar Priviți-Mă-n Ochi

Nu voi spune mereu: lume, lume, ei bine,am o inimă-n piept care cântă!Nu voi spune într-una: ah, roșu,aprins mi-e sângele-n vine,pe care inima îl aleargă, -l frământă! ….Nu voi spune mereu, în fiece zi,dimineața și seara:sunt făcut din carne, din același pământdin care-i făcută și țara! ….Dar priviți-mă-n ochi, cu asprimea săgeții,când mă joc precum … Citește mai mult

Geo Dumitrescu – Mă Simt Excelent, Domnule

Mi-a venit fluturașul de salariuca o scrisoare de dragostede la un cont bancar gol.Scria negru pe alb:„Ești liber să te simți bogat……în spirit.”În tramvai, un domn respectabilm-a împins cu portofelul în coasteși mi-a zâmbit sincer:„Domnule, trăim în cea mai bună dintre lumi!”Și-apoi am coborât – direct într-o groapăacoperită cu nepromisiuni electorale.Am trecut pe lângă un … Citește mai mult

Geo Dumitrescu – Fabula cu Maimuța

Păroasă, cocoțată într-un pom,maimuța meditează despre om.(El doarme sub copac, gol, după scaldă-ogoru-i tare, ziua fu prea caldă..).Urât e, Doamne! – cugetă maimuța –rău l-a-ntocmit natura, sărăcuța!(așa arată, deci? – vai tare-i slut! –așa ceva de cînd sînt n-am văzut!..) :anapoda, fără măsură,lung de statură,cu șira-băț, subțire și prea dreaptă,și-n sus de ochi, pleșuv,cu-n fel … Citește mai mult

Geo Dumitrescu – De După Lamartine

„Cercetați, urmăriți, prindeți!”Dădusem dispoziții severesă mi se-aducă fără întârziere,numaidecât,fata ce mă iubea cântând, nu de multce mă iubea permanent,cu de la sine putere, și pentru carecrescusem cu aproapedoi centimetri, mândruși atât de tânăr încâttoată lumea îmi spunea « bună ziua »de două ori, pentru fiecare obraz(« bună ziua » și « bună ziua »),sau poate … Citește mai mult

Geo Dumitrescu – Streașina

Treceți! ne zise Cel-din-Amănunt,voi curge peste voi ca o spumoasă vesteși vă voi dărui câte-o trăsurăcu șase cai, și-n paranteze suple,înalte, aproape transparente,vă voi adăposti,ca pe o scumpă taină volatilă..O, treceți, treceți repede, neprețuiții meinepoți, nerude, nedușmani,mai repede, vă rog, și nu uitațică pururea vă-ndemn, cu tulburare,din toată inima, în latinește,să creșteți cât mai mariși … Citește mai mult

Geo Dumitrescu – Câinele de Lângă Pod

Pedalam liniștitprin dimineața răcoroasă și plină de soare,pedalam liniștit, egal, cu pieptul plinde bucuria aerului proaspăt, a luminii,de bucuria echilibrului,a lunecării libere, line, pe două roți,agale pedalam, ascultândzumzetul roților pe asfalt,depănând ușor stâlpii de telegraf, arborii,câmpurile verzi, foșnitoare, gardurile…Probabil că în văzduhciripeau păsări, cum se-ntâmplă adesea,și norii alergau în jocuri fantastice pe cer…Dar eu mă … Citește mai mult