Lui Sașa Pană.
Toamna aceea lungă e ca o coadă de cometă..
E atâta umezeală, atâta frig când plouă. Cât mi-e de
milă de bieții stâlpi de telegraf. Dacă aș avea bani mulți aș cumpăra pentru fiecare câte un prezervativ.
Vai, toamna are dantură de aur. N-o să uit niciodată
zâmbetele ei galbene ca dovlecii pe care îi mâncam în copilărie.
Permiteți-mi domnișoară să vă ofer sufletul meu cu
autograf.
În toamna aceasta am pierdut zilele ca pe niște trenuri.
Iubesc crimele fiindcă sunt puternice ca descărcările electrice ale atmosferei.
Inima e un bordel cu felinarul roșu al sângelui la poartă.
Pumnalul frumos ca mâinile logodnicei
spintecă la piept perdeaua epidermei
și din glastra cărnei sângele țâșnește ca o garoafă.
ce caraghioși sunt pe urmă polițiștii.
UNU, an. II, nr. 20; decembrie 1929.
Sensul versurilor
Piesa este o meditație melancolică asupra toamnei, folosind imagini puternice și uneori violente pentru a exprima sentimente de pierdere, iubire și fascinație pentru moarte. Toamna este personificată și asociată cu imagini decadente și simboluri ale efemerității.