Geo Bogza – Plâns cu Stânci

Hebdomadar, eu plâng cu stânci,destrămări,zguduiri.Rombic la margini de pământ,sufletul pipăievârfuri de vânt.Blestemul înțeapă,Dumnezeu curge și se împrăștie pe jos,Helas, suflet de om nebulos.Ochii pun petice,dureros de prismatic privesc,rătăcesc,iar sufletul sub universcum omul sub cobiliță.UNU, an. I, nr. 4, iulie 1928

Geo Bogza – Nu Credeam Să-nvăț…

Fără frumusețea ta, frumusețea lumii e scrum și cenușă.Fără brațele tale, brațul oricui e pentru mine lat de spânzurătoare.Trăiesc numai ca să măsor, în fiece clipă, neîndurarea morții.Fără ochii tăi, ochii mei nu văd decât întuneric,Nimic nu mai are glas, stinsă e orice lumină.Ce grea e moartea într-un univers care el însuși moare.Fără numele tău, … Citește mai mult

Geo Bogza – Orice Om

Orice om pe care nu pot să-l iubesc este pentru mine unizvor de adâncă tristețe.Orice om pe care l-am iubit și nu pot să-l mai iubesc,înseamnă pentru mine un pas spre moarte.Atunci când n-am să mai pot iubi pe nimeni, am să mor.Voi, cei care știți că meritați dragostea mea, aveți grijăsă nu mă ucideți.

Geo Bogza – Motto

Totul mă chinuia atunci, faptul că aveam zece degeteîn loc de o sută, sau mai bine unul singur, putândsă se prefacă în fulger,că trebuia să calc pe pământ în loc să zbor, sau mai binesă mă aflu într-o mie de locuri deodată.Totul mă chinuia atunci, dragostea dintre bărbat şi femeie,pe care eu aş fi vrut-o … Citește mai mult

Geo Bogza – Dragoste Care Vii

Dragoste care vii nu știu de unde și nu mai plecivii cu trenul de la apus și de la răsărit cu vântulfără să te știe nimeni, pe furișvii de la miazănoapte pe drumul ostrogoțilorși de la miazăzi pe calea robilor,dragoste care vii în toate felurile, din toate zărileprin aer și pe sub pământcu rădăcinile copacilorstafie, … Citește mai mult

Geo Bogza – Poem Ultragiant

Într-una din nopțile mele am făcut dragoste cu o servitoareTotul a fost pe neașteptate – și aproape fără voia mea.Era undeva într-un oraș murdar de provincieȘi locuiam la prietenul meu din copilărie.Într-o seară am rătăcit singur pe străzi – și când m-am întorsServitoarea făcea patul în camera meaEra o servitoare tânără și negricioasăMi-a spus că … Citește mai mult

Geo Bogza – Olga

Îți reamintesc capitolul acesta moale precumcraniul copiilor nou-născuțiși teoriile lui Freudși pe Weiningersinucisul din GermaniaGeschlecht und charakterși datoria de o mie cinci sute de lei sau tot atâtea veacuri.prin filtru mediuluiomul comite multe nerozii.mai știu doar că era blondăși nu vrea decât cărare la mijlociubise pe Harry Liedtkeși o păpușe automată.Intensul a luat apoi o … Citește mai mult

Geo Bogza – Ioana Maria

Ioana Maria, tu ești acum departe,tu ai vrut întotdeauna să fii departe,Ioana Maria.Tu ai iubit mările pe care corăbiiplutesc zile și nopți la întâmplare,și porturile unde se întorc pescuitorii de coralitu le-ai iubit de asemenea,munți acoperiți de zăpezi, insule și orașe necunoscute,tot ce n-a fost aici și a fost departe,tu ai iubit,și depărtările au cântat … Citește mai mult

Geo Bogza – Tăcere Dezlănțuită

Acum își împlinea poetul visul lui de tăcere universalăstrânsese în dinți virtutea peșterilor muteca o glandă o grefase în laringele vorbărețiloriar a doua zi orașul se zvârcolea ca pompeiul sub lavătăcerea se întindea pretutindeni, nemiloasă, distrugătoareo femeie a dat să râdă și gura i s-a umplut cu vatăeauzite se-nvârteau plăcile de patefon sub acul giafragmeibuzele … Citește mai mult

Geo Bogza – În Dimineața Aceea

În dimineața aceeanorii erau niște draperii fantasticefalduri de plumb ale unei uriașe cortinecare cădea deasupra orașuluiși ne despărțea de el.Noi eram atunci doi convalescențiși ședeam cuminți pe malul laculuiîn iarba înaltă și fragedăa unui început de Mai.Din larg vântul ne aducea în părstropi irizați de apăși miresme ale depărtăriiiar eu îți priveam tot timpul mâineleși … Citește mai mult