Fără frumusețea ta, frumusețea lumii e scrum și cenușă.
Fără brațele tale, brațul oricui e pentru mine lat de spânzurătoare.
Trăiesc numai ca să măsor, în fiece clipă, neîndurarea morții.
Fără ochii tăi, ochii mei nu văd decât întuneric,
Nimic nu mai are glas, stinsă e orice lumină.
Ce grea e moartea într-un univers care el însuși moare.
Fără numele tău, numele meu numește neantul,
Vânăt urcă din adânc valul mării, urlându-și disperarea.
Fără frumusețea ta, frumusețea lumii e scrum și cenușă.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o durere profundă și o disperare absolută cauzate de pierderea unei persoane iubite. Lumea își pierde sensul și frumusețea, iar existența devine o măsurare constantă a apropierii morții. Versurile sunt o lamentație funestă, pictând un univers întunecat și golit de orice speranță.