Sunt atâtea pajiști pline de ierburi,
peste ele cântă mii de păsări,
cei ce trec pe acolo le ascultă,
cei ce nu trec, iarna își imaginează câmpii pline cu flori,
ciocârlii, iuți ca săgețile, intrând în cer
ca într-o inimă care a uitat să mai sângereze.
Vara vei privi cosașii cum culcă iarba,
mâini încălzite de soare cum o adună în stoguri,
ouă de păsări visând acolo zboruri spre cer.
iarna, prin ochiul ferestrei,
vei auzi ciripitul lor
în cuibul din inima ta.
Sensul versurilor
Piesa descrie o conexiune profundă cu natura și capacitatea de a găsi consolare și speranță chiar și în momentele dificile. Imaginile vii ale pajiștilor, păsărilor și anotimpurilor evocă un sentiment de pace interioară și reamintesc de frumusețea care ne înconjoară.