Ridicare a mâinii,
o, stafia unui scut,
îmi cad pe piele ca niște torturi
frunze dintr-un pom nevăzut.
Verde elastic, îndoială
până la unghii, copiii întind
praștii la capătul ierbii,
păsări enorme am simțit murind.
Și verde retras în pământ
de destinul invers al aruncătorului,
în locul pietrei azvârlit
înfipt în dintele alb al zborului.
Sensul versurilor
Piesa explorează fragilitatea vieții și impactul acțiunilor umane asupra naturii. Imaginile poetice evocă un sentiment de melancolie și pierdere, sugerând o conexiune profundă între om și mediul înconjurător.