Încă e noapte și mă gândesc în întuneric
la prima zi a lumii.
La început a fost lumina
și lumina era întuneric.
Căldura era frig
și frigul absolut era căldură.
Întunericul deveni solid
captiv în forme bizare.
Acești doi ochi crescuți în cap
simt ce simte Pământul
când peste el crește verdeața.
Întuneric de lumină sunt
și pe colinele cărnii mele
răsare dimineața.
Sensul versurilor
Piesa explorează dualitatea dintre întuneric și lumină, frig și căldură, reflectând asupra originilor lumii și a percepției umane. Versurile sugerează o interconectare profundă între elemente opuse și o transformare continuă.