Versuri corectate și adnotate
Încă e noapte și mă gândesc în întunericla prima zi a lumii.La început a fost luminași lumina era întuneric.Căldura era frigși frigul absolut era căldură.Întunericul deveni solidcaptiv în forme bizare.Acești doi ochi crescuți în capsimt ce simte Pământulcând peste el crește verdeața.Întuneric de lumină suntși pe colinele cărnii melerăsare dimineața.
Am fost în întuneric;Nu mi-am putut vedea cuvinteleNici dorințele inimii mele.Apoi, dintr-o dată, era o lumină mare –„Lasă-mă să intru din nou în întuneric.”
Eram în întuneric;Nu puteam să-mi văd cuvinteleŞi nici dorinţele inimii.Apoi, dintr-o dată izbucni o lumină mare.„Lăsaţi-mă din nou în întuneric”.
Acel ce timpul din nimic creat-a,nu înainte de-a ne da vieți nouă,i-a dat – dar mai întâi i-a frânt în două –un soare-aprins şi luna-nvecinată.Lăsă norocul, iară sorții roata,a pus hazardul în plămada-mi nouăşi m-a dat nopții! Ca doi stropi de rouăne-asemănăm! Aşa mi-a fost lăsata..Şi mă imit, ca noaptea fără stelece-i neagră pe cât … Citește mai mult
Cu mișcări de balet o fecioarăplutește peste albe câmpii de omături,cu miros de floareîn tija unei așteptări înțelepteîndrumă.O pasăre neagră taiedunele ridicate de viscol,trupuri electricese strecoară printre propileele nopțiic-un zumzet de flutur,degete în căutarepe harta unei geografii îngrijorate.Copacii,întunecate catargeînfipți în cuprinzătoare zăpezi,paznici muțiîn iubirese-nalță tot mai susspre inimi rugătoare,învăpăiate,rătăcitoare în albăstrime.Un înger prăbușitrăsfrânt în oglinda … Citește mai mult