Apa din cal sălta-n cristale
când roșii, când portocalii.
Mă întorceam să încălzesc
globule albe de stafii.
Eu însă-mi, ce puteam să râd,
și ce fel de cuvinte foloseam?
Cu ce blând suflet și cu ce miros
pustiul tău acopeream?
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra trecutului și a amintirilor, evocând imagini puternice ale naturii și ale stărilor emoționale. Vorbitorul își amintește de momentele trecute și de modul în care a încercat să umple golul sau pustiul cu blândețe și cuvinte.