Gabriela Melinescu – Călăreț
Apa din cal sălta-n cristalecând roșii, când portocalii.Mă întorceam să încălzescglobule albe de stafii.Eu însă-mi, ce puteam să râd,și ce fel de cuvinte foloseam?Cu ce blând suflet și cu ce mirospustiul tău acopeream?
Versuri corectate și adnotate
Apa din cal sălta-n cristalecând roșii, când portocalii.Mă întorceam să încălzescglobule albe de stafii.Eu însă-mi, ce puteam să râd,și ce fel de cuvinte foloseam?Cu ce blând suflet și cu ce mirospustiul tău acopeream?
Foaie verde ruguleț,Între Jiu și-ntre OltețMi-am croit un drumuleț,Mi-am croit un drumuleț,Când m-ajunge dorulețulSă mă duc să-mi văd Oltețul,Oltețul și satul meuDupă el îmi pare rău.Of, Oltețule,Curgi încet, băiatule,De vrei să-mi faci bineIa și dorul meu cu tine!.Tu, Olteț, ai apă dulceNu te uit pe un’ m-oi duce,Curgi, Oltețule, la vale,Străbați luncile cu soare,Printre pietre, … Citește mai mult
Din fund de zări vârtejuri se ridicăȘi-n norii lor un călăreț apare:E-n zare-acum…e-aici…și iar e-n zare,De parc-un fulger aerul despică.Dar cine e fugarul făr’ de fricăTrecut într-o supremă săgetare?E dorul meu pe sufletu-mi călare,Fugind spre tine-n zbor de rândunică.El știe foarte bine ce-l așteaptăȘi totuși ține-n goană calea dreaptăSpre-a nepăsării tale neagră stâncă….Privește-l de granit … Citește mai mult
Adevărul despre cai.Când am scos pe mapamondCamioanele la rond,A urcat în munţi bătrânul potcovar,S-a întors un pic-napoiŞi-a privit în ochi la noi,Înecând în buze cântec de amar.Pentru tot ce-am amplasatNu e calul vinovat,Hai să fim mai rezonabili, domnii mei!Ne-a purtat încălecaţiŞi oşteni şi împăraţi,N-acuzaţi sărmanul cal pentru idei!Altă dată am fi datPentru dânsul un regat,Dar … Citește mai mult
IPe un cal de-acel’ bălțat,Marfă nouă, mânzișor,Vine-n jos, la trap ușor,Într-o șa bine-ancorat,Un țăran de prin Banat,Cu porecla Poale-Gri:Tânăr călăreț, hai, dii!Cum nu cred că-i altu’ dârz,Apt de-a călări un mânzȘi sub lună a-l struni.Ah, corcitul! – de păreaÎmpietrit în bidiviuCe era încă zurliu,dar sub frâu se supunea;Norocos se mai credeade-a nu fi doar îmblânzit,Ci … Citește mai mult
Córdoba. /Singură și depărtată. /Negru-i calul, luna toată, /Și-n desaga mea, măsline. /Deși drumu-l știu, știu bine, /N-ajung la Córdoba vreodată. /Peste câmp, prin vânt ce bate, /Calul negru, roșie luna. /Dintr-a Córdobei cetate /Moartea mă privește-ntr-una. /Ay, tu drum pierdut și lung! /Ay, tu calul meu, prea bunul! /Ay, mi-atinge moartea drumul /Pân’ la … Citește mai mult
„… Iute spre ziduri urcă fatalul cal,îndesat cu oșteni…”P. Vergilius Maro – Eneida.Față de ceea ce existănimica nu este nici marenici mic.Noi spunem:„pământul, pământul!”Dar față de ceea ce este,el nu este.Mă duce gândul și măresc vederea.O, galaxia aceastacât un punct estefață de ceea ce este, –iar punctulși el, cât un punct estefață de ceea ce … Citește mai mult
Haide, calule, hai, haide, calule, hai,Fii puternic și bun, cum te știu,Că ajungem în iad, că ajungem în rai,Tu, oricum, te întorci că ești viu.Voi sări pe un cal, am să urc într-o șa,Pentru ultimul, tragicul drum,Asta e viața mea, asta e moartea mea,Vă voi fi călărețul postum.Ce se-aude bătând, piuă nu-i, toacă nu-iȘi, în … Citește mai mult
Un vrednic călărețAvea un cal prea blând și bine învățat;Iar singur el semețȘi despre cal încredințat,A vrut să facă o cercare:Ca fără frâu, călareSă iasă la primblare.Deodată calul a pornitLa pas, încetișor;Dar când a înțeles că n-are frâu strunit,A prins a mai juca, a merge mai ușor.Apoi, luându-și vânt,Sărea, zvârlea fugând,Încât pe călăreț l-a trântit … Citește mai mult
Curat ca o scoicăsau ca o cochilie a lunii,călăresc dinspre casa iubiteiprin noaptea jilavă.Sunt luminiprintre copaci,frunze căzând,văzduhul și sângele.O calmă stare a sufletului,caldă de scăpătarea verii,relicvă a căldurii:Ruina scump cumpărată,netezită spre rotunjime,mâncată de nisip,pulsul, un puls amintital fluxului deplin ce-a fost.