Aceasta este ora de spital
în care se salvează lumea doar prin frumusețe.
Se aduc statui cu forme strălucite
și se așază de văzut prin piețe.
Sunt fericită în această clipă
pentru că timpul se sfârșește mâine.
E o căldură liniștită. Parcă suflă
în pielea mea un fantomatic câine.
Și o lumină din instinct electric
mă sfâșie. Parc-am ieșit demult
cu sălile de întuneric
și dispariția secundelor ascult.
Sensul versurilor
Piesa explorează efemeritatea timpului și frumusețea ca formă de salvare într-o lume aflată în pragul dispariției. Vorbește despre acceptarea sfârșitului și găsirea fericirii în clipa prezentă, chiar și în fața inevitabilului.