Tu care-alinți, fecioară,
Ușor un miel plăpând,
Și vezi lumini și pară
În ochii lui, pe rând,
Tu, oriunde te-ai duce,
Vrei glume-n calea ta,
Cucernică și dulce,
Amorosissima!
Cine ți-a frânt simțirea
Și lanțul feciorin?
De-ai fi iubit, iubirea
N-o căpătai din plin?
Tu taci – dar lacrimi poartă,
Curată, fața ta: –
De prea mult dor ești moartă,
Amorosissima?
Sensul versurilor
The poem reflects on a virgin figure, possibly a statue, within the Campo Santo di Staglieno cemetery. It explores themes of lost innocence, unfulfilled love, and a deep longing that leads to a metaphorical death.