Campo Santo di Staglieno

Tu care-alinți, fecioară,Ușor un miel plăpând,Și vezi lumini și parăÎn ochii lui, pe rând,Tu, oriunde te-ai duce,Vrei glume-n calea ta,Cucernică și dulce,Amorosissima!Cine ți-a frânt simțireaȘi lanțul feciorin?De-ai fi iubit, iubireaN-o căpătai din plin?Tu taci – dar lacrimi poartă,Curată, fața ta: –De prea mult dor ești moartă,Amorosissima?