Numai o vară îngăduiți-mi, Amarnicelor!
Și o toamnă-n care să se pârguie cântu-mi,
Ca inima mea, bucuroasă, de dulcele
Joc săturată, să-mi moară apoi.
Sufletul, care zeiescul său drept nu și-l primește
Pe pământ, nici jos nu-și află odihna, în Orcus.
Dar mie odată divinul, ce-n inimă-mi
Zace, Poemul mi-a fost izbutit.
Fii lăudată, deci, pace din lumea duhurilor!
Mulțumit voi fi, chiar dacă-al corzilor sunet
Cu mine-n adânc n-a căzut; căci odată
Ca zeii am trăit, și mai mult nu râvnesc.
Sensul versurilor
Poezia exprimă dorința de a trăi intens și creativ, urmată de acceptarea morții ca o eliberare. Autorul își găsește pacea interioară în realizarea artistică și nu mai aspiră la nimic altceva după ce a trăit o experiență divină.