Îi sugerează Laurei să accepte situaţia în care se află.
Dac-ai putea, prin semne disperate,
cu ochii-n jos, plecându-ţi fruntea albă,
mai abitir ca alta-ai vrea degrabă
să fugi sau, implorând cu demnitate,
ori folosind metode rafinate,
din piept să-mi ieşi, lăsând inima slabă,
unde te-a pus Amor cu vrerea-i oarbă,
să-ţi pedepsească marea vanitate:
căci orice plantă bună se fereşte
să crească pe-un teren arid şi tare
şi e firesc c-ar vrea să plece-ndată;
dar dacă de-a ta soartă n-ai scăpare,
măcar fii împăcată şi trăieşte
în partea care e mai afânată.
Sensul versurilor
Sonetul explorează ideea de acceptare a unei situații dificile într-o relație. Poetul sugerează că, deși Laura ar dori să scape de suferința cauzată de iubire, ar trebui să se împace cu soarta ei și să găsească o modalitate de a trăi în cadrul acestei realități.