O imagine vie a iubirii sale arzătoare şi a onestităţii Laurei.
A mea dorinţă e aşa smintită
că pleacă dup-aceea care fuge,
lăsând iubirea care-acum o strânge,
şi n-o pot prinde, că e prea grăbită.
iar când o chem pe calea cuvenită
nu mă ascultă şi n-o pot constrânge;
n-am cum s-o întorc, e ca un cal pursânge
de care-Amor cu firea lui profită.
Şi când din frâu se smulge cu putere
în voia ei mă las, căci n-am ce face,
deşi spre moarte fuge nebuneşte:
la laurii în care la vedere
stă fructul crud ce când îl guşti nu-ţi place,
că e amar şi jalea ţi-o stârneşte.
Sensul versurilor
Sonetul exprimă dorința neîmplinită și frustrarea poetului în fața iubirii evazive. El se simte neputincios în a controla această dorință, care îl conduce spre o suferință amară.