Rainer Maria Rilke – Sonetul VI

Trandafir, pururi domneşti; antichităţiifostu-i-ai potir fără chenar aurit;nouă ne eşti floarea deplinătăţii,chip nenumărat, niciodat’ istovit. Mândrul avut, veşmânt peste veşmânt,învăluie-un trup ce-i doar strălucire;dar însăşi petala despuiată-i în vânt,şi-i veşmântului, oricând dezminţire. De veacuri mireasma ta ne-îmbiecu gingaş nespuse numiri;preaslăviri către bolţi înălţate.Nu ştim cum să-ţi spunem, ghicim..amintiri către tine se-ndreaptă, o mie,ceasuri râvnite ce … Citește mai mult

Francesco Petrarca – Sonetul VI (Il Canzoniere)

O imagine vie a iubirii sale arzătoare şi a onestităţii Laurei.A mea dorinţă e aşa smintităcă pleacă dup-aceea care fuge,lăsând iubirea care-acum o strânge,şi n-o pot prinde, că e prea grăbită.iar când o chem pe calea cuvenitănu mă ascultă şi n-o pot constrânge;n-am cum s-o întorc, e ca un cal pursângede care-Amor cu firea lui … Citește mai mult