Oraș de pietre vechi,
oraș de pietre zei,
de două mii de ani oprită-i clipa,
cu dalta-n frunza de acant.
Zeițele iubirii și norocului
întind în aer mâna fără daruri.
Numai Thanatos – zeul morții
trece,
din pietre, peste țărm, bătând aripa;
c-un braț întins spre boltă
își ia partea..
Bate în orologiile cetății
un timp – și el le-ntoarce arcul,
cu o mișcare-naltă de aripă,
pentru măsura vremii înainte.
Eu l-am văzut frumos și-ntunecat –
primind ofranda luptei și neliniștei;
și te-am lăsat, iubire,
acestui singur zeu,
să te înveșnicească
peste durerea mării.
Sensul versurilor
Piesa explorează tema morții personificată de zeul Thanatos, văzut ca o forță inevitabilă și eternă. Iubirea este oferită acestui zeu pentru a fi înveșnicită dincolo de durerea lumească.