thanatos

Florența Albu – Thanatos

de

Oraș de pietre vechi,oraș de pietre zei,de două mii de ani oprită-i clipa,cu dalta-n frunza de acant.Zeițele iubirii și noroculuiîntind în aer mâna fără daruri.Numai Thanatos – zeul morțiitrece,din pietre, peste țărm, bătând aripa;c-un braț întins spre boltăîși ia partea..Bate în orologiile cetățiiun timp – și el le-ntoarce arcul,cu o mișcare-naltă de aripă,pentru măsura vremii … Citește mai mult

Ion Caraion – Thanatos

de

Morții-au venit cu umbrela ca-n monologul interior,ca-n reflexul condiționat, ca-n principiul vaselor comunicante;sau ca bastonul pe umăr, zâmbind ștrengărește –care-n bărci, care-n docar, care-n cărucior,care-n chip de aversă, care cu alură de plante;unul câte unul, din curiozitate, ori doi câte doi,să se poată uita peste umăr în jur, înainte, înapoi;cu-o umbră, cu-o șiretenie, cu-o broască … Citește mai mult