Ah, luciul ierbii, țepe ucigașe
minuscule
ieșind la fața lumii –
răspăr mirific
joc, fără joacă
ninsoare – mască înghețată
– definitiv părând o glumă!.
Sub albul strâmt, sever, se-mpacă
și cearcăne și riduri și grimasă
un timp bătând tiparul
efigiei pe banul
aceleiași puteri
înghețul – Vremea.
Sensul versurilor
Poezia explorează efemeritatea vieții și inevitabilitatea morții prin imagini ale naturii înghețate. Sub o aparență inițială de frumusețe, se ascund realități dure și amintirea trecerii timpului.