Versuri corectate și adnotate
Îmi amintesc lumina aceea de culoarea menteiÎmi amintesc surâsul acela din adolescențăÎmi amintesc și gustul primei țigăriȘi-mi amintesc și rochia ta de pe scaunȘi-mi amintesc și alte lucruri simpleDestuleCă să uit atâtea și atâtea amintiri mai importante desigurDar mie îmi place aroma portocaleiȘi nu carnea ei
Scrisori ce am sunt moarte, albe, seci,Însă par vii şi freamătă când vreauSfoara s-o scot şi-n poală să le iauCu mâini care-mi tremură şi-s reci.Şi el scria – Amici suntem şi deciÎn zi de Mai voia ca eu să stauSă-mi simtă mâna, tandru să i-o dau,Lucru banal; vărsat-am lacrimi zeci.Şi tremurând, „mi-eşti dragă”, am citit … Citește mai mult
Furtuni de Vise,tună și fulgeră cu Priviri,pe pragurile Disperării,ce-și pierde identitatea,într-un Absurd,al Inimilor de Cenușă,ce-ar fi ars pentru noi,Iubire,pe fruntea Orizonturilor,care ne-au încătușat,cu Amintiri de plumb,pe care trebuie să le târâm,după Străbunii,tuturor Cuvintelor,în care ne-am regăsit,undeva-cândva,Fericirea.
Ca merele dulci care se rostescLa capătul buzei –Capătul îndepărtat al bustului –Legănat de partea ta stângă.Uitat, deci tu.Nu, uitat, uitat,Frânt (până acum).
Bătrânul clopot bate miezul nopții,pierduțiise întorc pe rând acasă,se lasă dușipe străzile pierdutespre liniștea singurătății lor.Cei fără viseîși găsesc culcușulîntre speranțăși neîmplinire;e frig acoloînsă amintireaadăpostiților îi face fericiți.
Amintirile mele sunt viiși au prins rădăcini într-un locunde-atunci când apune o zi,ce a fost mai frumos îmi îngrop.Fericite, acolo răsarca lăstari ce se-nalță spre cer,și-mi aduc bucurie în dar,într-un fel ce îmi e un mister.Uneori, într-o stare de vis,trec de poartă și merg pe un drumcare-mi este doar mie permis,ca turist în al vieții … Citește mai mult
Dragă Kitty, confirm, nici eu nu dau înapoiîn fața adevărului și înaintez împotrivaminciunii, boala secolului. Eu sunt neatârnat,tu ești neastâmpărat, el este neastâmpărat.Ea își scrie amintirile din copilărie caun om mare, din toate punctele de vedere,dureroase și atât de (ne)plăcute.Și-atunci i-au zis pur și simplu:Surioara lui Kafka.Costel Zăgan, Contrajurnalul Annei Frank
Prin gânduri am spre amintiri o punte,Pe care-o trec adeseori zâmbind,Căci ea mă duce-n timpuri ce se-ntindPe ani ce n-ar putea să mă încrunte.Am fost și ieri acolo-n scurt colindȘi am găsit cotlonul vechi de munteÎn care bucuriile mărunteMă fac de-acele locuri să depind.Și să le caut când e frig afară,Când timpul trece greu și … Citește mai mult
Trecut-au ani, dar umbrele se-ntindca și atunci când totul înflorea,mai tânăr, mai curat, mai mirosinda vers pe care cerul îl scria.Cuvintele i se scurgeau fierbințiîn raze încărcate cu fiorice scuturau petale și dorințipe-nsingurări de fluturi călători. Mai cad și-acum, pe umbre de-amintiri,visări din cerul timpului trecut,în stropii neuitatelor trăirice, în adânc de suflet, s-au născut.Sunt … Citește mai mult
Mi-e azi un dor năprasnic de demult,Ce-i doar numai de ieri, de-i simt tumult,Ce-mi curge-n venele din mine, nou copil;Mă-ntorc în gând de timp şi spaţiu, din exil.Mi-e dor de lungi, de primăveri cu cărăbuşi,De colivia goală, plânsă cu pierduţi peruşi,De-un cuib de rândunele atârnat pe prispă,De cioara-n croncănit pe gard, care mă-ntristă.Mi-e dor de … Citește mai mult