Lui Piran c-o plecăciune-i zise: „O, vestit viteaz,
al cărui noroc și fapte mari umplură mai demult
și Turanul și Iranul! Nimeni nu-i atât de demn
de putere precum tine și de mândrul diadem,
tu, ce șahilor ești sfetnic și podoabă-n tronul lor.
Doar prin mila Celui care e Stăpânu-acestei lumi,
Piran, nerecunoscându-l pe Rostam, îl întrebă:
„De pe unde vii? Răspunde-mi! Cine ești? Și pentru ce
ai ajuns atât de-n grabă până-aici?” „Sunt sclavul tău —
i-a răspuns Rostam — și Domnul mi-arătă cetatea ta
ca să-mi potolească setea. Am bătut atâta drum
lung și greu și care-ndrumă din Iran până-n Turan
pentru-a mea negustorie. Vând și cumpăr și aduc
marfă fel-de-fel s-o târgui. Cugetul eu mi-l împac
în primejdiile-mi multe numai cu icoana ta
și a măreției tale, și nădejdea mea acum
inima mi-o copleșește. Pahlivanului pe plac
dacă-i este, să-mi întindă sub aripa-i adăpost,
cumpăra-voi cai, voi vinde giuvaeruri. Dreptu-i braț
mă va apăra de rele; noru-i de prieteșug
va făcea să-mi plouă-n creştet boabe de mărgăritar.”
Și apoi Rostam întinse ‘dinaintea lui Piran
un pocal cu giuvaere vrednice de-un șah; smerit,
îl rugă să le primească, și de-asemeni telegari
aprigi, de arabă vână, cu cioltar atât de fin
că, stârnit de vânt, nici colbul nu li se așeză-n păr.
Îi înmână aceste daruri și asupra lui ceru
mila Domnului, și astfel învoiala se-ncheie.
Când Piran zvârli privirea în pocalul lucitor
plin de giuvaericale, chemă de la Cel-de-Sus
binecuvântări asupra lui Rostam, și îl primi
binevoitor, și-l puse-n tron de peruzea, zicând:
„Mergi în pace, și-n cetate cu încredere să vii,
și-ți voi pregăti lăcașul lângă mine; griji să n-ai
de comorile-ți că nimeni, nici un om nu va-ndrăzni
să-ți caute gâlceavă. Du-te și adu-ți aici
tot ce-ai mai de preț și cată-ți pretutindeni mușterii.”.
Deci Rostam tocmi o casă cu chirie și în ea se
statornici, și mărfuri și poveri își înșiră-n
prăvălie. Caravana drumețind de prin Iran
se zvoni că-i în cetatea falnicului pahlivan;
mușterii de pretutindeni își ciuliră urechiuși
auzind cum se vorbește de-un neguțător vânzând
ștofe, giuvaericale; toți care nevoie-aveau
de brocarturi, de covoare sau de giuvaere toți
drum bătură către curtea pahlivanului Piran ;
se statornici de-ndată-n prăvălia lui Rostam
dever luminos, o lume luminând ca Soarele.
Cronica Șahilor
Sensul versurilor
Rostam, deghizat, ajunge în cetatea lui Piran și, prin daruri și diplomație, obține protecția acestuia pentru a-și continua negustoria. Rostam își stabilește o prăvălie, atrăgând clienți și prosperând sub ocrotirea lui Piran.