Versuri corectate și adnotate
Când Rostam, rănit de moarte, își deschise ochii mariși văzu schimonosită fața-a prințului Șeghad,presimți că viclenia ticăloasă-a ăstor gropinăscocite-s de mișelul de Șeghad, vrăjmașul său!Izbucni „O, om bicisnic, cu nenorocoasă stea,fapta-ți va preface țara fericită-ntr-un deșert!Va să te căiești de-omoru-mi, și de ale lui urmări,va să tremuri, alb de spaimă, și bătrân n-ai să ajungi!”Mârșavul … Citește mai mult
Omar îi dădu o oaste lui Saad al lui Vakkas,spre-a se război cu șahul Yezdegherd: de cum află,șahul ridică de-oriunde oaste și dădu poruncicăpetenie să fie însuși fiul lui Hormozd.Notă informativă :– Saad fiul lui Vakkas, căpetenie arabă.– Yezdegherd al II-lea (590-651), ultimul șah din dinastia Sasanizilor.– Este vorba de un alt Rostam care, față … Citește mai mult
Și vitejii se porniră spre serai la-Afrasiab,și ajunseră la vremea de odihnă și de somn;frâiele pe șei zvârliră, și-apoi traseră cu toțipaloșele răzbunării. Rostam poarta apucăși zăvoarele îi smulse, și se năpusti-n seraimai sălbatic decât leul. N-au fost decât lovituridate și primite-n parte, spade-n ciocnet fulgerând,ploaie de săgeți și suliți! Capetele celor marise rostogoliră; mâna … Citește mai mult
Despre-această caravană auzi și Manijeși-alergă-n cetate. Fata șahului Afrasiabse înfățișă-naintea lui Rostam cu capul gol,ochii-n lacrimi, și scăldate-n sânge pleoapele udaumânecile hainei sale. Spre Rostam ea se plecăși îi zise: „Tu te bucuri de viață și comori,fie ca tu niciodată nimănui să nu te plângide-oboselelile-ndurate! Fie ca mărețul cersă se-nvârtă-ntotdeauna doar după dorința ta!Fie ca … Citește mai mult
Zal și-aduse herghelia lui de prin Zabulistanși de prin Kabul o parte. Dinaintea lui Rostamo trecu să vadă caii cu dangale-mpărătești.Și Rostam zvârlind arcanul, îi-ncercă, dibaci, pe toți:le-nfigea în greabăn pumnul calul de se-ncovoia,ăpoi își lipea, cuminte, burta lată de pământ.I se-aduse mai în față-o herghelie din Kabul,pe sub ochi îngrămădindu-i bidivii în fel și … Citește mai mult
Rostam își mână de-ndată la Saad un olăcariute tocmai ca lumina și ca fulgerul din nori.Puse, pe mătase albă, să se scrie un răvașluminos cum e-n amiază Soarele; și pe răvaș,într-un colț, acestea scrise: „Fiul șahului Hormozd,pahlivan în lumea-aceasta, Rostam preamărinimosscrie către Saad, fiul lui Vakkas, ce-i însetatde război zorind pieirea-și.” și-ncepu cuvântu-astfel„Să nu dăm … Citește mai mult
Pe când pavăza-i de aur Soarele şi-o înălţăși cu suliţi de lumină cerul îl împodobi,Sohrab se-mbrăcă-n armură de războinic şi săltă-nşea pe calu-i cum e moscul. Spada-i spânzura de piept,chivăra împărătească fruntea i-o acoperea;de cârligul şeii sale un arcan şi-ncolăceade şaizeci de ori colacii ; chipul lui, al groazei chip!Astfel călărind şi-alese-un deal râpos de … Citește mai mult
Nouă luni dacă trecură peste fata de-mpărat,un copil aduse-n lume: viu Crai-Nou strălucitor.Ai fi zis că este însuşi Rostam, trup-de-elefant,ori Sam, leul, ori Nariman. Gura mică-i surâdea,chipu-i strălucea; de-aceea maică-sa i-a zis Sohrab.Nici o lună nu-mplinise fătul şi-ți părea de-un an,lat era în piept ca tatăl lui, Rostam, fecior lui Zal.Nici trei ani n-avea când … Citește mai mult
Cineva aduse vestea lui Afrasiab zicând:„Sohrab a împins pe mare o corabie de-a sa,oaste mare adunându-şi împrejuru-i, şi-a-nălțatfruntea precum chiparosu-n mijlocul unei livezi.Încă îi miroase-a lapte gura de sugaci, şi-a luatspada de oțel în mână şi săgețile le-a scos.Lumea va neprihăni-o spada-n mână fulgerând,şi acum o să-l izbească pe Kavus. Înconjuratde-oaste multă, nu se teme … Citește mai mult
Estimp Tahamtan își puse zale, platoșă din Rum,și își încheie toți bumbii; apoi se înfățișăcelui care-i Stăpânul Soarelui și Lunii, Lui,copleșit și-adânc cerându-i ajutor și adăpost,zise: „Fie să se stingă ochiul celor păcătoși!Fie să am vlagă-n vine cât să-l mântui pe Bijan!”Porunci celor tovarăși să se strângă-n cingătorigata pentru răzbunare; puseră la telegarișei învăluite-n pielea … Citește mai mult