Să ne gândim la Dumnezeu înseamnă să nu-L ascultăm,
Pentru că Dumnezeu nu vrea să-L cunoaștem,
Așa că nu ni Se arată..
Să fim la locul nostru doar, liniștiți,
Precum pâraiele, precum copacii,
Iar Dumnezeu ne va iubi, tăcând
Făcând lucruri frumoase pentru noi
Precum copacii și precum pâraiele,
Și ne va da al primăverii Sale verde,
Și un râu adânc, al nostru, ne va da
Să mergem când ne sfârșim..
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra unei relații pasive cu divinitatea, sugerând că Dumnezeu ne iubește în tăcere, oferindu-ne frumusețea naturii și un loc de odihnă finală. Îndeamnă la liniște și acceptare, mai degrabă decât la căutarea activă a lui Dumnezeu.