Fernando Pessoa

Fernando Pessoa – Pastorul de Turme (XIV)

de

Nu-mi pasă de rime. Rareorivezi doi copaci la fel, unul lângă altul.Gândesc și scriu tot așa cum florile au culoare,dar cu mai puțină măiestrie în modul de-a mă exprima,fiindcă îmi lipsește simplitatea divinăde-a fi cu totul doar exterioru-mi.Privesc și mă emoționez,mă emoționez așa cum apa curge pe un povârniș,și poezia mea e naturală ca vântul … Citește mai mult

Fernando Pessoa – Nu Doar Acei Care Ne Invidiază

de

Nu doar acei care ne invidiază sau urăscNe trasează limitele şi ne asupresc; cei care ne iubescNe limitează nu mai puţin.Fie ca zeii să-mi garanteze, eliberat de toateIubirile, libertatea îngheţată din înălţimileVidului. Dorind puţin,Omul are totul. Nedorind nimic,El este liber. Neavând şi nedorind,El este egal, deşi doar om, cu zeii.

Fernando Pessoa – XXVIII

de

(text aparținând heteronimului Alberto Caeiro).Am citit astăzi aproape două paginiDin cartea unui poet mistic,Și am râs asemenea cuiva care a plâns multă vreme.Poeții mistici sunt filozofi bolnavi,Iar filozofii sunt niște oameni nebuni.Întrucât poeții mistici afirmă că florile simtȘi spun că pietrele au un sufletSau că râurile intră în extaz sub clarul de lună.Numai că florile, … Citește mai mult

Fernando Pessoa – Când Va Crește Iarba

de

Când va crește iarba pe mormântul meu,să vă fie semn să mă uitați cu totul.Natura nu-și amintește nimic și de-aceea-i frumoasă.Iar de-o fi să vă pălească nevoia bolnăvicioasăde a „interpreta” iarba verde de pe mormântul meu,spuneți că eu continui să înverzesc și să fiu natural.

Fernando Pessoa – Zdrenţe

de

Ziua se arată a ploaie.Însă dis-de-dimineaţă, era mai degrabă senin.Ziua se arată a ploaie.Dis-de-dimineaţă eram deja uşor trist.Anticipare? Tristeţe? Nimic?Nu-mi dau seama: eram trist încă de la trezire.Ziua se arată a ploaie.Ştiu perfect: penumbra ploii e elegantă.Ştiu perfect: soarele e prea vulgar pentru cineva elegant.Ştiu perfect: a fi sensibil la schimbările de luminănu este elegant.Dar … Citește mai mult

Fernando Pessoa – Păstorul de Turme (VII)

de

Din satul meu văd atâta pământ cât se poate vedea din Univers.De-aceea satul meu e atât de mare cât orice alt pământ,fiindcă eu sunt de mărimea a ceea ce văd,iar nu de mărimea staturii mele.În orașe viața e mai piticădecât aici, în casa mea, pe culmea ăstui deal.În oraș casele înalte ferecă privirea cu cheia,pitesc … Citește mai mult

Fernando Pessoa – Tutungeria

de

Nu sunt nimic.Nu voi fi niciodată nimic.Nu pot să vreau să fiu nimic.În rest, strâng în mine toate visurile lumii.Ferestre ale odăii mele,Ale odăii unuia dintre milioanele de inși din această lume despre care nimeninu știe cine este(Iar dacă ar ști cine este, ce anume ar ști?),Voi dați spre misterul unei străzi cu un permanent … Citește mai mult

Fernando Pessoa – Mă Gândesc la Tine în Liniștea Nopții

de

Mă gândesc la tine în liniștea nopții când totul este nimic,Iar zgomotele din interiorul liniștii sunt chiar liniștea,Atunci, singuraticul de mine, drumeț opritDintr-o călătorie lipsită de Dumnezeu, mă gândesc la tine.Tot trecutul, în care tu ai fost un moment etern,E asemeni acestei tăceri a totului.Tot pierdutul, în care tu ai fost ceea ce am pierdut … Citește mai mult

Fernando Pessoa – Să Ne Gândim la Dumnezeu

de

Să ne gândim la Dumnezeu înseamnă să nu-L ascultăm,Pentru că Dumnezeu nu vrea să-L cunoaștem,Așa că nu ni Se arată..Să fim la locul nostru doar, liniștiți,Precum pâraiele, precum copacii,Iar Dumnezeu ne va iubi, tăcândFăcând lucruri frumoase pentru noiPrecum copacii și precum pâraiele,Și ne va da al primăverii Sale verde,Și un râu adânc, al nostru, ne … Citește mai mult

Fernando Pessoa – Pastorul de Turme (XXXVI)

de

Şi există poeţi care-s artiştişi migălesc la versurile lorca un teslar la lemne!Ce trist să nu ştii să-nfloreşti!Să fii nevoit să pui vers peste vers ca omul ce ridică un zid,să vezi dacă stă bine şi să-l dărâmi de nu stă!..Când singura casă artistică e întreg Pământulcare se schimbă şi e mereu bine şi mereu … Citește mai mult