Prin ramurile dafinului
trec două porumbițe-ntunecate:
Una era soarele
și cealaltă luna.
”Vecinelor, le-am zis,
unde e mormântul meu? ”
”În coada mea”, soarele-a spus,
”În gâtlej la mine”, – luna.
Iară eu care mergeam
cu pământul la brâu
doi vulturi văzui, de nea,
și o fată dezbrăcată.
Unul era celălalt
și fata era nici una.
”Vulturașilor, le-am zis,
unde e mormântul meu? ”
”În coada mea”, soarele-a spus,
”În gâtlej la mine”, – luna.
Prin ramurile dafinului
trec două porumbițe goale.
Una cealaltă era
și amândouă erau niciuna.
Sensul versurilor
Piesa explorează tema morții și a căutării sensului în viață printr-o serie de imagini simbolice și contradictorii. Dialogul cu elemente ale naturii și creaturi mitice sugerează o călătorie interioară spre acceptarea inevitabilului.