casida

Federico Garcia Lorca – Casidă Porumbițelor Întunecate

de

Prin ramurile dafinuluitrec două porumbițe-ntunecate:Una era soareleși cealaltă luna.”Vecinelor, le-am zis,unde e mormântul meu? ””În coada mea”, soarele-a spus,”În gâtlej la mine”, – luna.Iară eu care mergeamcu pământul la brâudoi vulturi văzui, de nea,și o fată dezbrăcată.Unul era celălaltși fata era nici una.”Vulturașilor, le-am zis,unde e mormântul meu? ””În coada mea”, soarele-a spus,”În gâtlej la … Citește mai mult

Federico Garcia Lorca – Casida Mâinii Imposibile

de

Nu mai doresc acum decât o mână,mână rănită dacă-i cu putință.Nu mai doresc acum decât o mânăde-ar trece nopți o mie, fără pat.Ar fi un palid crin de var,ar fi o porumbiță de inimă legatăși paznicul ar fi, ce-n noaptea-acestei treceria mea, intrarea lunii ar opri-o.Nu mai doresc decât această mânăpentru uleiul zilnic și giulgiul … Citește mai mult

Federico Garcia Lorca – Casida Somnului în Aer Liber

de

Floare de iasomie și taur decapitat.Imens caldarâm. Hartă. Sală. Harpă. Zori.Copila născocește un taur de iasomiiși taurul este-un însângerat crepuscul mugind.Copilaș de-ar fi cerul, ar avea iasomiiledin noaptea obscură o jumătateși tauru-o albastră și goală arenăși-o inimă la piciorul unei columne.Dar cerul este un elefantși-o apă fără sânge-i iasomia, precumcopila-i o creangă nocturnăpe-ntunecatul, imensul caldarâm.Între … Citește mai mult