Córdoba. /Singură și depărtată. /Negru-i calul, luna toată, /Și-n desaga mea, măsline. /Deși drumu-l știu, știu bine, /N-ajung la Córdoba vreodată. /Peste câmp, prin vânt ce bate, /Calul negru, roșie luna. /Dintr-a Córdobei cetate /Moartea mă privește-ntr-una. /Ay, tu drum pierdut și lung! /Ay, tu calul meu, prea bunul! /Ay, mi-atinge moartea drumul /Pân’ la Córdoba s-ajung! /Córdoba, /Singură și depărtată.
Sensul versurilor
Un călăreț se îndreaptă spre Córdoba, dar știe că nu va ajunge niciodată, fiind urmărit de moarte. Călătoria devine o metaforă pentru inevitabilitatea morții și a destinului implacabil.