spaniol

Heinrich Heine – Don Ramiro

de

„Dona Clara! Dona Clara!Rob al frumuseții tale,Vrei să mă sortești pieiriiFără pic de îndurare.Dona Clara! Dona Clara!Viața-i dulce și frumoasă!Da-n mormântul hâd și umedE-ntuneric și mi-i groază….Dona Clara! Știu că mâineMergi la sfânta cununieBraț la braț cu don Fernando;Ai să mă inviți la nuntă? ”.„Don Ramiro! Don Ramiro!Un reproș mai mult mă doareDecât steaua vieții … Citește mai mult

Leo Butnaru – Motiv Hispanic

de

Ai! Între albii muri hispanici,negrii tauri ai tristeţii!Frederico Garcia Lorca.Lăsând toreadorul nemişcatreuşi să fugă din arenă.Îşi spunea că la sfârşitul străziivor începeelibertatea lui şi tihna…… dar i-apăru în faţă câmpul roş’-aprins,andaluzul câmp împurpuratşi-nnebunitul taur îşi înfipsecoarnele-n ţărânăaruncând spre cerurirădăcini şi floare,sângele de maci.

Federico Garcia Lorca – Mic Cântec Sevillian

de

Peste portocalizorii se iveau.Albine de aurmierea cătau.Unde o fimierea?.În floarea albastrăeste, Isabel.În floarea aceluirozmarin stingher.(Pentru maurșa mică de aur.Șa de-alamă puipentru soața lui.).Peste portocali zoriise iveau.

Federico Garcia Lorca – Cântec de Călăreț

de

Córdoba. /Singură și depărtată. /Negru-i calul, luna toată, /Și-n desaga mea, măsline. /Deși drumu-l știu, știu bine, /N-ajung la Córdoba vreodată. /Peste câmp, prin vânt ce bate, /Calul negru, roșie luna. /Dintr-a Córdobei cetate /Moartea mă privește-ntr-una. /Ay, tu drum pierdut și lung! /Ay, tu calul meu, prea bunul! /Ay, mi-atinge moartea drumul /Pân’ la … Citește mai mult

Federico Garcia Lorca – Romanța Lunatică

de

Verde, cât te iubesc, verde.Verde vânt. Ramuri de verde.Luntrea lunecând pe mare,calul așteptând în munte.Cu penumbra cursă-n brâieea visează pe verandă,verde carnea, părul verde,cu ochii de-argint-zăpadă.Verde, cât te iubesc, verde.Pe sub luna ei gitanăstă natura s-o privească,dar ea nu poate s-o vadă.Verde, cât te iubesc, verde.Stele mari de promoroacăvin cu zbaterile umbreice deschid drum aurorei.Un … Citește mai mult

Nicolas Guillen – A Patra Neliniște

de

În amintirea lui GARCIA LORCA.Visa, având în juru-i nardul, ceara,măslini, garoafe, luna răcoroasă.Granada, Federico, Primăvara.Dormea în solitudine tăioasă,de-ai săi lămâi ambigui străjuit,și muzical zvârlit lângă o casă.Arzând de stele, noaptea, liniștitîși învârtea lin străvezia-i coadăpe drumurile țării, -n infinit.Strigară, „Federico!” deodatățigani, cu pumnii-nlănțuiți, ce-n rândtreceau pe drumul mare-n lentă ceată.Ce voce-a vinelor lui scurse, -arzând!Și-n … Citește mai mult