cordoba

Federico Garcia Lorca – Cântecul Călărețului

de

Córdoba.Singură și-ndepărtată.Calul negru, lună plinăși măsline în desagă.Chiar de voi afla cărarea,n-am să văd Córdoba-n veci.Pentru vânt, pentru câmpie,negrul cal și roșul lunii.Moartea mă tot urmăreștede pe turlele Córdobei.Ah, ce nesfârșit e drumul!Ah, ce curajos mi-e calul!Ah, cum moartea mă așteaptă,înainte de Córdoba!de Córdoba.Singură și-ndepărtată. Canción del jinetede Federico Garcia Lorca. Córdoba.Lejana y sola.Jaca negra, … Citește mai mult

Federico Garcia Lorca – Sevilla

de

Un turn e Sevillaplin de arcași iscusiți.Sevilla pentru-a răni,Cordoba pentru-a muri.Un oraș ce pândeșteritmuri întinseși le răsuceșteca labirintele.Ca lăstarele viței de vieaprinse.Sevilla pentru-a răni!Pe sub arcada cerului, peste câmpia ei limpede se pierde statornica săgeată a râului.Cordoba pentru-a muri.Și-nnebunită de zare amestecă-n vinu-i amarul lui Don Juan și desăvârșirea lui Dionisos.Sevilla pentru-a răni.Întotdeauna Sevilla pentru-a … Citește mai mult

Federico Garcia Lorca – Cântec de Călăreț

de

Córdoba. /Singură și depărtată. /Negru-i calul, luna toată, /Și-n desaga mea, măsline. /Deși drumu-l știu, știu bine, /N-ajung la Córdoba vreodată. /Peste câmp, prin vânt ce bate, /Calul negru, roșie luna. /Dintr-a Córdobei cetate /Moartea mă privește-ntr-una. /Ay, tu drum pierdut și lung! /Ay, tu calul meu, prea bunul! /Ay, mi-atinge moartea drumul /Pân’ la … Citește mai mult

Federico Garcia Lorca – Sfântul Rafael

de

I.Se opreau mașini închisepe un țărm cu stuf ciulit,valuri netezeau prin visetors roman și dezgolit.Le absorbea Guadalquivirulîn cristalul său matur,printre flori stratificate,printre nori reverberând.Copilașii țes și cântăale lumii întristărilângă vechile capotecufundate în obscur.Dar Córdoba nu tresaresub misteru-ncețoșat,chiar dacă ridică umbraaburi din arhitecturi,turnul marmurei și-afirmăsubțirimi de străluciri.Florile de staniu, fine,își revendică surâsuldin a brizei șerpuirepe arcada … Citește mai mult

Federico Garcia Lorca – Arbore, Arbore

de

Arbore, arboreuscat și verde.Fata cu chip frumosculege măsline.Vântul, curtezan de turnuri,o ține de mijloc.Trecură patru călărețipe căluți andaluzi,cu haine verzi și albastre,cu mantii largi cenușii.„Vino la Córdoba, frumoasă! ”Dar fata nu-i ascultă, nu-i pasă.Trecură apoi și trei toreadoricu talii subțiri,cu haine portocaliiși săbii vechi de argint.„Vino la Sevilla, frumoasă! ”Dar fata nu-i ascultă, nu-i pasă.Iar … Citește mai mult