Dar nopțile acestea, frumoaso, cum de sunt,
Atât de diafane, din cer până-n pământ?.
Pădurile par alge înalte-n clătinări..
Noi ne plimbăm alături pe fundul unei mări.
Lucirile acestea de sus, vor fi fiind
Sau astre, sau meduze prin adâncimi plutind..
De-aseară se zărește, cu cârma spre Apus,
O luntre aurie, deasupra noastră, sus..
Așa ne urmărește de-aseară, pe-amândoi:
Stă drept deasupra noastră când ne oprim și noi!.
O, poate că din luntrea ce ne țintește-așa
Într-un târziu, o scară de raze s-o lăsa,.
Și dacă tu vroi-vei, ne vom sui. Apoi,
Cu luntrea aurie vom asfinți și noi.
Sensul versurilor
Piesa descrie o călătorie onirică alături de persoana iubită, sub privirea unei luntre aurii. Aceasta simbolizează o evadare spre un tărâm necunoscut, poate chiar spre moarte, într-un mod poetic și misterios.