Inundația a-necat *pack-ul* cu mobile,
cu hârtii, cu tablouri care se-ngrămădeau
într-o pivniță-nchisă cu un lacăt dublu.
Poate că au luptat orbește marochinurile
roșii, nesfârșitele dedicații ale lui Du Bos,
timbrul cerat cu barba lui Ezra,
Valery-ul lui Alain, originalul
Cânturilor Orfice – și-apoi vreun pămătuf
de ras, o mie de nimicuri, ca și toate
muzicile compuse de fratele tău Silvio.
Zece, douăsprezece zile sub mușcătura atroce
de petrol și-excremente. Sigur au suferit
mult înainte de a-și pierde identitatea.
Sunt plin de crustă pân-la-gât și eu dacă a mea
stare civilă a fost de la-nceput foarte-ndoielnică.
Nu turbă m-a asediat, evenimentele
unei realități de necrezut, nicicând crezută.
În fața lor curajul meu a fost întâiul
din împrumuturile tale, poate nici n-ai știut-o.
Sensul versurilor
Piesa descrie efectele devastatoare ale unei inundații asupra unor obiecte personale și a amintirilor asociate cu acestea. Vorbitorul reflectă asupra pierderii identității și a curajului găsit în fața unei realități copleșitoare.