Am atârnat în încăperea mea dagherotipul
tatălui tău copil: are peste un secol.
În lipsa celui propriu, atât de tulbure,
încerc să reconstitui, dar e zadarnic,
pedigree-ul tău.
Noi n-am fost cai, datele ascendenților
nu sunt în almanahuri. Cei care-au presupus
că știu nu erau ei înșiși existenți,
și nici noi pentru ei. Și-atunci? Totuși rămâne
că s-a-ntâmplat ceva, poate un fleac
care e totul.
Poezii – Ed. Humanitas 2006
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra dificultății de a reconstitui trecutul și identitatea, mai ales în lipsa unor repere clare. Vorbitorul încearcă să înțeleagă legăturile cu trecutul, chiar dacă acestea par vagi și greu de definit.