Eugenio Montale – Xenia (II) – 13

Am atârnat în încăperea mea dagherotipultatălui tău copil: are peste un secol.În lipsa celui propriu, atât de tulbure,încerc să reconstitui, dar e zadarnic,pedigree-ul tău.Noi n-am fost cai, datele ascendențilornu sunt în almanahuri. Cei care-au presupuscă știu nu erau ei înșiși existenți,și nici noi pentru ei. Și-atunci? Totuși rămânecă s-a-ntâmplat ceva, poate un fleaccare e totul.Poezii … Citește mai mult