Focul de artificii al vremii rele
va fi murmur de stup seara târziu.
Încăperea-i cu grinzi
roase de carii și parfum de pepeni
pătrunde-n podele. Fumegarea
moale, ce urcă prin văioaga
cu elfi și cu ciuperci până la diafanul
con ce e-n vârf, geamul mi-l împâclește,
și-ți scriu de aici, de la această masă
îndepărtată, din celula cu miere
a unei sfere aruncate-n spațiu –
și coliviile acoperite, vatra
unde castanele pocnesc și vinele
de salpetru și mucegai sunt cadrul
unde peste puțin tu vei irupe.
Viața ce fabulei te dă încă-i prea scurtă
de te cuprinde! Icoana ta deschide
fundalul luminos. Afară plouă.
Sensul versurilor
Piesa descrie o scenă contemplativă într-o atmosferă melancolică, unde natura și elementele interioare se împletesc. Așteptarea unei persoane dragi este cadrul central al acestei reflecții.