amiata

Eugenio Montale – Știri din Amiata – III

de

Cearta asta creștină, care n-aredecât vorbe de umbră, bocet lentce-ți aduce din mine? Mai puțindecât ți-a luat scocul ce dulceintră-n pământ în coaja-i de ciment.O roată de la moară, un vechi trunchi,margini ultime ale lumii. Se deșirăo căpiță de fân: târziu ieșițisă-mi lege veghea de-al tău adâncsomn care îi primește, vin ariciisă se adape la … Citește mai mult

Eugenio Montale – Știri Din Amiata

de

Focul de artificii al vremii releva fi murmur de stup seara târziu.Încăperea-i cu grinziroase de carii și parfum de pepenipătrunde-n podele. Fumegareamoale, ce urcă prin văioagacu elfi și cu ciuperci până la diafanulcon ce e-n vârf, geamul mi-l împâclește,și-ți scriu de aici, de la această masăîndepărtată, din celula cu mierea unei sfere aruncate-n spațiu –și … Citește mai mult