Brumă pe geam: uniți
mereu, mereu în alte părți
bolnavii: și pe mese
lungile solilocvii în cărți.
A fost exilul tău. Și cuget
și la al meu, la dimineața lină
când printre stânci auzisem pârâind
bomba cea balerină.
Lung au ținut noptaticele jocuri
bengale: precum într-o sărbătoare.
Trecu aripa aspră, ți-a adiat pe mână,
dar cartea ta nu-i asta: e-o eroare.
Sensul versurilor
The poem reflects on themes of exile, memory, and mortality, using vivid imagery and metaphors. It evokes a sense of displacement and introspection, pondering the past and the transient nature of life.