Eugenio Montale – Motete II (2)

Brumă pe geam: unițimereu, mereu în alte părțibolnavii: și pe meselungile solilocvii în cărți.A fost exilul tău. Și cugetși la al meu, la dimineața linăcând printre stânci auzisem pârâindbomba cea balerină.Lung au ținut noptaticele jocuribengale: precum într-o sărbătoare.Trecu aripa aspră, ți-a adiat pe mână,dar cartea ta nu-i asta: e-o eroare.

Eugenio Montale – Solilocviu

Canalul se scurge tăcutrău mirositoracesta e palatul unde a fost compusTristanși iată gaura unde Henry Jonesa gustat crêpes suzette –nu mai există marii oamenirămân doar neplauzibile biografiinimeni cu siguranță n-o scrie pe-a mea –oamenii din San Giorgio sunt mai importanțidecât atâția alții și decât mine dar n-ajunge n-ajunge –viitorul are poftă de mâncare nu se … Citește mai mult