Eugenio Montale – Motete II (2)
Brumă pe geam: unițimereu, mereu în alte părțibolnavii: și pe meselungile solilocvii în cărți.A fost exilul tău. Și cugetși la al meu, la dimineața linăcând printre stânci auzisem pârâindbomba cea balerină.Lung au ținut noptaticele jocuribengale: precum într-o sărbătoare.Trecu aripa aspră, ți-a adiat pe mână,dar cartea ta nu-i asta: e-o eroare.