Pentru Frumos m-am stins, și-abia
M-au dus la groapă, când,
Vecin, un mort pentru-adevăr
Mi-au pus lângă mormânt;.
El mie, blând: „De ce-ai murit?”
„Pentru Frumos”, i-am spus;
„Și eu, la fel, pentru-Adevăr;
Frați suntem”, mi-a răspuns.
Așa, ca două rude, noi
La vorbă ne-am întins
Până ce mușchiul ne-a cuprins
Și numele ne-a șters.
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea căutării frumosului și a adevărului, chiar și în moarte. Doi oameni, unul mort pentru frumos și altul pentru adevăr, găsesc o legătură în moarte, sugerând că aceste idealuri transcend viața.